Biserica din Viena are pictura exterioară finalizată, de la Vechiul Testament la Taine

Picturile ilustrează viața lui Moise deasupra Imnului Acatist!

Peretele sudic al lăscării vienezene a primit noua sa haină pictată, integrând narative biblice cu tainele liturgice

Parohul Emanuel Stefan Nuțu a confirmat public, prin intermediul rețelei sociale Facebook, că lucrările de pictură murală aplicată pe fațada sudică a Bisericii Ortodoxe „Pogorârea Duhului Sfânt și Sfântul Ștefan cel Mare” din capitala Austriei au ajuns la final. Preotul a subliniat că acest rezultat a fost obținut după o perioadă lungă de efort susținut, caracterizat de o atenție meticuloasă și o dedicare profundă, transformând acest moment într-o ocazie de a mulțumi divinității și de a onera recunoștința față de toți cei implicați în materializarea proiectului.

Recunoștința parohului se adresează în primul rând echipei de artiști plastici, condusă de profesorul Alexandru Nicolau, care a demonstrat un profesionalism remarcabil și o răbdare exemplară. Aceștia au reușit să traducă vizual un program iconografic complex, inspirat din tradiția artistică a Moldovei, dar îmbogățit printr-o structurare teologică riguroasă a temelor alese.

De asemenea, parohul a menționat cu dragoste pe ctitorii și binefăcători, ale căror contribuții financiare și sprijin constant au permis continuarea procesului de înfrumusețare a acestui locaș de rugăciune, specific comunității românești ortodoxe din Viena.

Un rol important în finalizarea acestei etape a fost jucat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, cărora li se aduce o mulțumire specială. Suportul acordat de această instituție nu doar că a facilitat estetica exterioră a edificiului, ci a contribuit și la păstrarea identității culturale și spirituale românești, afirmând-o clar în inima Vienei.

Toți cei care au participat, fie prin munca fizică, fie prin expertiză, rugăciuni sau donații, primesc o recunoștință aleasă, cu speranța că imaginea acestor scene și chipuri va rămâne o mărturie vie a credinței pentru generațiile actuale și viitoare.

Profesorul Alexandru Nicolau, autorul proiectului pictural, a detaliat structura iconografică adoptată. El a precizat că, deși s-a plecat de la temele tradiționale ale artei bisericești moldovenești, au fost integrate elemente noi, relevante pentru ilustrarea Tainelor Bisericii, conform indicațiilor Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Astfel, zona superioară a peretelui, cunoscută ca decroș, găzduiește scene din Vechiul Testament, care se oglindesc cu cele de pe peretele nordic, unde sunt prezentate creația lumii și a omului.

Pornind din direcția vestică, chiar deasupra spațiului rezervat Imnului Acatist, picturile ilustrează viața lui Moise. Secvențele incluse sunt: Moise contemplând și închinându-se Rugului Aprins, traversarea Mării Roșie de către poporul evreu, ghidarea prin Stâlpul de Foc, hrănirea cu mană în pustie și îndulcirea apei de la Mara.

Narativul se încheie cu scena în care Moise se roagă pe Muntele Sinai și primește Tablele Legii.

Aceste imagini sunt strâns legate de Imnul Acatist, legătură evidențiată prin faptul că titlurile acestor scene sunt extrase direct din versurile imnului, subliniind conexiunea dintre istoria lui Moise și figura Maicii Domnului.

Continuând spre est, peste traveele dedicate Tainei Pocăinței și Botezului, se află istoria lui Noe. Aici sunt reprezentate construcția arcei, chemarea și intrarea animalelor, desfășurarea potopului și momentul final când Noie iese din corabie, trimițând mai întâi corbul și apoi porumbelul.

Prezența curcubeului pe cer simbolizează împăcarea divină cu lumea, funcționând ca o icoană vizibilă a slavei și harului divin.

În registrele următoare, parcurse de la vest spre est, prima secțiune a peretelui este consacrată Imnului Acatist al Bunei Vestiri. Prima parte a imnului este ilustrată prin scene istorice precum „Buna Vestire” (condacul 2) și „Duhul Sfânt te va umbri” (condacul 3).

Arborele lui Iesei e central în iconografia moldovenească!

Urmează „Întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta” (icosul 3), „Îndoiala lui Iosif” (condacul 4), „Închinarea Magilor” (condacul 5) și „Fuga în Egipt” (icosul 6). Ultima scenă a părții istorice este „Întâmpinarea Domnului”.

Partea dogmatică a imnului pornește cu „Cu totul fiind întru cei de jos de cei de sus, nici cum nu te-ai depărtat” (icosul „Toată firea îngerească, văzându-te”), urmată de „Ritorii cei mult vorbitori au rămas ca niște pești fără de glas” (icosul 9), „Zid ești Fecioarelor” (icosul 10) și „Lumină celor dintru întuneric” (icosul 11). Secvențele se încheie cu „Zapisului păcatelor omenești.” (condacul 12) și „O, Maică prealăudată.” (condacul 13).

Profesorul Nicolau a oferit o interpretare specifică scenei Fugii în Egipt, subliniind relevanța acesteia pentru contextul geografic al bisericii. Hristos Prunc, pregătindu-se în pământ străin, a determinat prin puterea Sa divină căderea idolilor egipteni, o metaforă puternică pentru credincioșii din diaspora.

Tema Arborelui lui Iesei ocupă un loc central în iconografia moldovenească, fiind aici transformată în Arbore al Tainei Cununiei. Jumătatea de jos a arborelui se referă la Vechiul Testament, iar cea de sus la Noul Testament și istoria Bisericii. Punctul de pornare este cuplul Adam și Eva, al cărui fiu, Abel, prefigurează Hristos. Genealogia continuă cu Noe și soția sa Hannah, fiul lor Iafet (părintele neamurilor indo-europene), Avram și Sara, Isaac și Rebecca, Iacob și Rahila, împreună cu descendenții lor, inclusiv Iuda, Iosif și Asina, cu fiii Manase și Efraim.

Aceștia simbolizează grijă divină pentru familie, conform Oseei, capitolul 11, versetul 4 („Eu învățam pe Efraim să meargă”).

Prezenți sunt și Boz și Rut, strămoșii lui David, Elcana și Ana, părinții lui Samuel, precum și Zaharia și Elisabeta. Urmează Iachim și Ana, strămoșii Maicii Domnului.

În centrul arborelui se află Iisus Hristos, întrupatul, numit Iisus Hristos Emanuel.

În jumătatea inferioară, dedicată Vechiului Testament, apar și două teme frecvente în imnografie, menite să întărească nădejdea: „Cei trei tineri în cuptorul de foc” și „Daniel în groapa cu lei”.

Aceștia, păstrându-și credința strămoșească, au fost mântuiți de Dumnezeu din primejdie în timpul exilului babilonian, într-un mediu străin și cu altă religie.

Arborele se prelungește cu tematica Tainei Cununiei din Noul Testament, pornind cu „Nunta din Cana Galileii”.

Exemple de familii sfinte includ pe Adrian și Natalia, Petru și Fevronia, Montanus și Maxima, Acvila și Priscila, familia Sfântului Vasile cel Mare, Simeon și Anastasia (părinții Sfântului Sava), Evstatie și Plachida, familia lui Corneliu Sutașul, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinții Brâncoveni alături de Sfinții Șapte Macabei, Sfânta Parascheva și Sfântul Stelian, considerat protector al familiei.

Zona situată între cele două ferestre este rezervată Tainei Pocăinței. Scenele alese includ Pocăința lui Manase, Pocăința lui David, pildile Mântuitorului (Vameșul și Fariseul, Fiul Risipitor), Ungerea din Betania și Pocăința lui Petru. Ca roade ale lucrării Duhului, sunt prezentate viețile Mariei Egipteanca și Moise Arapul, ambele marcate de pocăință.

Ultima secțiune abordează Botezul, începând cu Botezul pocăinței practicat de Sfântul Ioan Botezătorul, Botezul Domnului și botezarea lui Corneliu și a casei sale de către Petru. Compoziția se încheie în partea de jos cu o referire la martiriu ca „botez al sângelui”, ilustrat prin Martiriul Sfântului Arhidiacon Ștefan.