Lukașenko refuză cererea lui Trump: Belarusia nu are suficiente rezerve de potasă

Ce arată datele despre ponderea țărilor pe piața globală?

Conflictul comercial dintre Washington și Ottawa a adus în prim-plan un nou actor pe scena geopolitică a fertilizanților: Republica Belarus.

Președintele acestei țări, Aleksandr Lukașenko, a reacționat recent la solicitările formulate de omologul său american, Donald Trump, privind achiziția unor cantități semnificative de potasă, recunoscând însă că resursele disponibile nu sunt suficiente pentru a acoperi întreaga cerere din Statele Unite.

În cadrul unei întâlniri oficiale ținute luni cu șeful autorității vamale de stat din Belarus, liderul de la Minsk a explicat că, deși există dorința de a livra produse către piețele occidentale, majoritatea stocurilor sunt deja angajate contractual.

El a subliniat că, pur și simplu, volumul fizic disponibil nu permite o extindere majoră a exporturilor în această perioadă.

Contextul acestei declarații este marcat de eforturile intense ale administrației americane de a diversifica sursele de aprovizionare cu îngrășăminte esențiale pentru agricultură.

Donald Trump a menționat public, prin intermediul platformei Truth Social, că SUA se află în procesul de negociere a unui acord de mari proporții pentru cumpărarea potasei din Belarus.

Motivul principal al acestei mișcări este diferența de preț considerabilă; costul produsului belarus este „substanțial” mai mic decât cel oferit de Canada, ceea ce constituie o veste extrem de favorabilă pentru fermierii și crescătorii de animale din Statele Unite.

Această inițiativă vine pe fundalul unui conflict comercial tot mai acut între Washington și Ottawa, unde cele două capitale încearcă să își regleze discrepanțele comerciale.

Datele statistice oferă o perspectivă clară asupra ponderii fiecărei țări pe piața globală. Conform estimărilor Serviciului Geologic al Statelor Unite, Canada rămâne cel mai mare producător mondial de potasă, generând anual aproximativ 15 milioane de tone.

În comparație, Belarus produce în jur de 6 milioane de tone pe an, o cantitate care depășește puțin volumul anual al importurilor americane, care se situează la 5,6 milioane de tone.

Deși capacitatea de producție a Belarusului este impresionantă, ea nu este neapărat liberă pentru exporturi noi, așa cum a precizat Lukașenko.

De ce blocul financiar rămâne o problemă majoră?

Relațiile comerciale recente dintre cele două state au cunoscut o turnură importantă.

La începutul lunii curente, președintele belarus a anunțat că Belarus a livrat potasă către Statele Unite pentru prima dată din 2021.

Această pauză în fluxurile comerciale a fost determinată de sancțiunile impuse de Washington asupra îngrășămintelor belaruse, măsură adoptată în urma represiunii violente a protestelor naționale declanșate de alegerile considerate fraudate în 2020.

Aceste restricții au fost ridicate abia în luna martie, deschizând astfel calea pentru reîntregirea lanțului de aprovizionare.

Lukașenko a confirmat reporterilor pe 11 septembrie că încărcarea și vânzarea potasei către SUA au început efectiv, deși a insistat că volumul total nu poate fi mărit semnificativ în acest moment, deoarece producția internă este deja contractată pentru anul în curs.

Un aspect crucial al negocierilor rămâne blocajul financiar. Lukașenko nu a specificat exact câtă potasă a fost vândută până acum sau dacă aceasta a fost deja transportată, dar a insistat pe un punct esențial: necesitatea deblocării fondurilor de stat belaruse.

Acestea sunt înghețate la Citibank începând cu anul 2022, perioadă în care au fost aplicate sancțiuni suplimentare pentru sprijinul acordat de Belarus războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

Liderul de la Minsk a cerut explicit returnarea sumei de 43-44 de milioane de dolari, declarând că acești bani trebuie eliberați înainte de a se putea discuta despre creșterea volumelor de export.

În timpul vizitei la Minsk de la începutul lunii, trimisul special al președintelui Trump, John Cole, a asigurat că SUA sunt gata să elibereze aceste fonduri, sugerând o legătură directă între deblocarea banilor și consolidarea parteneriatului comercial.

Pe lângă dimensiunea economică, s-a conturat și o componentă diplomatică complexă. Americanii au solicitat Ucrainei să permită tranzitul exporturilor prin teritoriul său, însă Kievul a refuzat această condiție, complicând logistica regională. Ca parte a strategiei sale de negociere, Belarus a eliberat 25 de deținuți, o manevră menită să creeze un teren comun pentru discuții cu partea americană.

Astfel, dinamica relațiilor SUA-Belarus nu se mai limitează doar la schimbul de bunuri, ci include și aspecte financiare și diplomatice sensibile, cu potențialul de a redefine echilibrul puterii în sectorul global al fertilizanților.